Flexibilitatea mentală – cheia integrării rapide când te stabileşti într-o ţară nouă

După 3 ani în Portugalia, în bucătăria ei mirosea tot a borş de găină şi ardei umpluţi

Hai să-ţi spun o întâmplare. 

Am cunoscut la un moment dat o româncă stabilită în Portugalia care deşi plecase de 3 ani din ţară, nu reuşise să se integreze în noua comunitate. 

Trăia mai degrabă izolat şi ajunsese într-o situaţie care nu-i făcea plăcere, aşa că pot spune că a ajuns la mine într-un moment “de-nu-mai-pot – îmi vine să-mi iau lucrurile şi să mă întorc în ţară, deşi durerea cea mai mare este ca acum nu mă mai regăsesc nici „acasă” în România.” 

Plecase cu visuri mari şi voia să-şi schimbe viaţa, dar după 3 ani simţea că este în acelaşi punct… sau chiar mai rău. Nu-şi găsea locul. 

Ei bine, a fost suficient să am o primă discuţie cu ea ca să-mi dau seama imediat de ce nu reuşise să se integreze în ţara gazda: rigiditate mentală

De la bun început, Elena a fost reticentă în acceptarea diferenţelor culturale din Portugalia. Se agăţase puternic de obiceiurile şi tradiţiile romaneşti şi nu acceptase în casa ei nimic nou. 

De exemplu, după 3 ani, ea încă refuza să testeze bucătăria portugheză şi prefera să prepare în continuare mâncare tradiţională românească. În 3 ani reuşise să-şi facă doar 2 prietene noi în Portugalia. 

Continua să compare totul cu viaţa din România şi să critice diferenţele dintre cele două ţări. Practic ea refuza să vadă frumuseţile şi valorile culturale din Portugalia, să se bucure de noi experienţe, concentrându-se în schimb pe ceea ce considera că lipsea acestei ţări în comparaţie cu România. 

De aceea, era permanent nemulţumită şi nu reuşea să se simtă acasă acolo unde acum era acasă pentru ea. Preferând să rămână în zona ei de confort, refuza să încerce lucruri noi, să exploreze locuri străine, să înveţe limba portugheză la un nivel avansat, să adopte obiceiuri locale. 

Această lipsă de flexibilitate mentală, i-a redus practic Elenei posibilităţile de adaptare şi a făcut-o să se simtă izolată, neînțeleasă şi nemulţumită de locul în care era. 

De aceea, în continuare vreau să-ţi arăt:

  • De ce este atât de important să permiţi minţii tale să devină un veritabil acrobat atunci când te muţi într-o ţară nouă. 
  • De ce flexibilitatea mentală este cheie spre integrarea rapidă în altă ţară. 

Cu mintea deschisă şi inima largă

În aventura ta într-o țară nouă, recomandarea mea principală este să rămâi deschisă și curioasă. Cultura unui popor este oglinda istoriei sale, a oamenilor ce o alcătuiesc și a modului în care aceștia și-au creat realitatea. 

Prin descoperirea și înțelegerea acestei culturi, vei câștiga o perspectivă mai profundă asupra locului care va deveni noua ta casă.

A face parte dintr-o altă cultură poate însemna adaptarea la un ritm diferit de viață sau la idei și principii noi.

Iar felul tău unic de a vedea lumea și modul tău personal de a gândi s-ar putea să nu se potrivească întocmai cu modul în care gândesc și văd lumea oamenii din țara în care ai ales să te muți.

Și asta e complet în regulă.

Partea importantă este să îți exersezi capacitatea de a accepta aceste diferențe, de a te acomoda cu ele, fără a te pierde pe tine însăți.

Dezvoltă-ți abilitatea de a simți și a înțelege ce simt și gândesc alții – acest lucru se numește empatie culturală. 

Deși unele persoane pot accepta cu ușurință diferite mentalități și experiențe ale celorlalți, pentru alții, acest proces poate fi mai dificil.

Pentru a te acomoda mai ușor cu o cultură străină, este important să fii deschisă la nou și necunoscut, fără a-ți sacrifica însă propriile valori, principii și origini.

S-a dovedit științific că persoanele expatriate care au o stare de bine ridicată sunt cele bine integrate în țara gazdă dar în același timp, mențin o legătură constantă și solidă cu țara natală.

De aceea, în ciuda dificultăților pe care le întâmpini în străinătate, evită să devii critică sau să judeci prea aspru situația locală.

În toată experiența mea, am întâlnit și grupuri de expați care își întrețineau o stare permanentă de lamentare, de plângeri, critici și cinism vis-a-vis de țara gazdă.

Îți recomand să nu te lași ”acaparată” de astfel de trăiri deoarece, pe termen lung nu aduc beneficii. 

Iar treci printr-o perioadă dificilă? 

  • Întreabă-te mai degrabă cum ai putea modifica situația în care te afli acum într-un mod constructiv.

Și, ține minte, a te adapta la o nouă cultură este un proces, nu o destinație. 

Integrarea poate dura mai mult sau mai puțin timp, în funcție de fiecare persoană. Așa că ai răbdare cu tine. Nu există un timp „perfect” în care ar trebui să te simți complet adaptată. 

Pentru unii, adaptarea poate veni mai repede, în timp ce alții pot avea nevoie de mai mult timp. 

Fiecare persoană are propriul său ritm. Iar asta e perfect normal.

7 întrebări prin care să-ţi evaluezi și să-ți exersezi nivelul de flexibilitate mentală

Întrebarea centrală înainte de toate este: 

  • Cât de ok ești cu ideea că există un adevăr / o altă perspectivă dincolo de experiența ta?

Pentru că experiențele noastre influențează convingerile noastre. Altfel spus, experiențele noastre anterioare, ceea ce am învățat de la alți oameni, ceea ce ne-au spus alții, originile noastre – mă refer la figurile de autoritate și credințele pe care ni le-au transferat aceştia… 

Deci primul punct de reflecție este acesta:

1. De unde provin gândurile tale?

Puțini dintre noi au gânduri care sunt exclusiv ale noastre. Puține persoane au convingeri la care au ajuns doar din propriile lor experiențe de viață. Majoritatea oamenilor adoptă inconștient o viziune asupra lumii, convingeri și opinii ale altor persoane: părinți, șefi, îngrijitori, frați, prieteni, etc. 

  • Așadar, ceea ce explorăm aici este cât de mult spațiu există în viața ta pentru a accepta că adevărul poate exista în afara a ceea ce crezi că este adevărat, corect sau greșit?
  • Ai flexibilitate în gândire în afara acestor limite?

2. Dacă ai pierde tot ce este important pentru tine – bani, relații, loc de muncă, sănătate, etc. – ce te-ar susține în viața ta?

  • Cu alte cuvinte, dacă ai pierde tot ce este extern ţie, ce resurse interioare te-ar susține în viața ta? 
  • Te bazezi pe alte persoane, pe lucruri materiale pentru a avea un sentiment de stabilitate?
  • Sau ești o persoană autonomă și independentă? 

Atenție, nu mă refer la a te izola profesional sau social, ci de a investiga dacă exista dependențe în viața ta. 

3. În ce domeniu din viața ta ești lipsită de griji?

  • În ceea ce privește finanțele, relația de cuplu, cariera, în care din domeniile vieții tale te simți liniștită, în siguranță și confort în legătură cu situația ta? 
  • Dacă în nici o arie a vieții tale nu ești lipsită de îngrijorări, atunci ce decizii ai putea lua care ţi-ar putea permite să le reduci?  

4. Ce s-ar întâmpla dacă ai crede că exiști pentru un scop mai înalt?

Știm cu toții visul american: “în căutarea fericirii”. În opinia mea, este destul de autocentrat… Imaginează-ți ce s-ar întâmpla care fiecare persoană ar merge prin viață încercând doar să fie “fericită”. 

Nimeni nu ar găsi valoare sau beneficiu în nimeni. Toată lumea ar ajunge să fie complet izolată. 

De ce? 

Pentru că urmărirea fericirii este expresia supremă a egoismului: „Vreau să fiu fericit și nu mă interesează care sunt costurile pentru altcineva, atâta timp cât eu sunt fericit.” 

Nu spun că aceasta este atitudinea ta, dar aceasta este atitudinea multor oameni.

Ideea este să dezvoltăm auto conștientizarea astfel încât să devenim valoroși pentru alte persoane, mai ales atunci când ne dezvoltăm într-un mediu nou și când încercăm să ne găsim locul într-o nouă comunitate. 

Nu vom deveni mai valoroși pentru ceilalți dacă obiectivul nostru primar în viața noastră suntem doar noi înșine, într-un sens egoist.

5. Ce parte a ta ești pregătită să înțelegi mai bine?

De fapt, acest lucru se referă la domeniul vieții tale în care nu iei în considerare să crești sau să-ți extinzi înțelegerea. 

  • Ce opinii sau convingeri fixe nu ești dispusă să le pui sub semnul întrebării sau să le schimbi în funcție de noi informații sau experiențe? 

6. Ce s-ar întâmpla dacă ai realiza că fiecare gând, sentiment și acțiune ale tale au un impact asupra cuiva sau ceva?

Dacă mergi prin viață doar luând, câștigul tău va veni pe seama unei pierderi pentru altcineva. 

De exemplu, fericirea ta ar putea veni prin costul fericirii altcuiva. Cu alte cuvinte, faptul că ești fericită ar putea însemna ca altcineva să fie fi trist(ă). 

  • Te simți confortabilă cu această ecuație? 
  • Este asta OK? 

Din nou, nu spun că tu ești așa, dau câteva repere pentru reflecție.  

7. Cum poți conviețui în pace cu incertitudinea?

Ne confruntăm cu incertitudinea când ne instalăm într-o țară străină, când ne repatriem după ani întregi petrecuţi peste hotare, insecuritate financiară, incertitudine legate de războaie sau chiar crize sanitare – vezi pandemia, de exemplu. 

Ideea este următoarea: nu putem controla lucrurile care se întâmplă în afara noastră. Totuși, putem controla cum alegem să reacționăm. Lumea din afara noastră a fost întotdeauna incertă și va rămâne întotdeauna incertă. 

  • Dar cum poți conviețui în pace cu această nesiguranță?

„Adevărul te va elibera”

În viață, nu știm ceea ce nu știm, dar totuși multe persoane gândesc, acționează și se comportă ca și cum ar ști totul sau cred că ar trebui să știe totul și apoi se „pedepsesc” pentru că nu sunt perfecte. 

Este important să înțelegem diferența dintre opiniile noastre, sentimentele noastre, gândurile noastre, credințele noastre și adevăr.

Adevărul te va elibera” este o expresie frecvent utilizată, dar totuși multe persoane nu au nicio idee despre ce înseamnă cu adevărat adevărul.

Două persoane nu vor avea aceeași reprezentare a “adevărului”. 

Atunci când oamenii rămân blocați în percepțiile lor, intervin probleme în relații, comunicare și aceste persoane pot ajunge să se izoleze complet și să-și dea viața peste cap. 

Oamenii tind adesea să cadă în capcana de a crede că opinia lor este adevărată, că ceea ce simţ este natura realității, că gândurile lor sunt fapte și că credințele lor reprezintă adevărul universal. 

Cu toate acestea, nimic din aceasta nu este adevărat – opiniile noastre, sentimentele noastre, gândurile noastre și credințele noastre sunt doar percepțiile noastre (harta noastră proprie a realității, nu realitatea în sine).

O minte deschisă şi flexibilă

Îți pot spune din proprie experiență că am avut – și încă am, dificultăți majore în a-i face să înțeleagă pe unii oamenii că să trăiești într-un loc aparent paradisiac este departe de a fi ca-n filme. 

Că dincolo de imagini intens filtrate, de palmieri și marea de azur, există o altă realitate pe care nu toți o cunoaștem. 

Cu toate acestea, am întâlnit extrem de puține persoane care să accepte că “nu știu ce nu știu” și să aibă deschiderea că poate exista o altă realitatea dincolo de ceea ce ei NU au experimentat. 

Că există și o altă realitate la care nu ai acces doar răsfoind rapid o revistă glossy. 

Experiențele mele de viață din Sudul Franței, nu reprezintă adevărul absolut. 

Experiențele mele sunt radical diferite de-ale unor prieteni de-ai mei care au locuit în aceeași regiune și accept acest lucru fără judecată. Niciunul din noi nu “greșește” la fel cum nici unul din noi nu deține “adevărul” absolut.

Avem cel puțin două versiuni diferite ale aceleiași realități și este perfect în regulă că este așa. 

Opinia este ceva intermediar între cunoaștere și ignoranță.” – Platon.

O să sune foarte clișeic ce-ţi spun, dar dacă dorești să ai o experiență de expatriere reușită și să te integrezi într-o nouă cultură, trebuie să păstrezi o minte deschisă și flexibilă. 

În general, este suficient să fii dispusă să înțelegi și să adopţi perspective și valori diferite.

Exista însă cel puțin o excepție – nu toate comunităţile sunt la fel de deschise către migranți. 

Este foarte posibil că indiferent câtă deschidere ai, procesul tău de integrare să fie mai mult sau mai puțin dificil și să necesite mai mult sau mai puține resurse din partea ta. 

Aceasta este o realitate pe care din păcate nu o poți schimba. Ceea ce însă poți schimba este modul cum răspunzi și te adaptezi la circumstanțe. 

Și nu în ultimul rând, ai răbdare

Cum am menționat la începutul articolului, a te adapta la o nouă cultură este un proces, nu o destinație. 

Va fi nevoie de timp pentru a te obișnui cu noile obiceiuri și mentalități pentru a te simți cu adevărat „acasă”.

Este perfect normal să te simți uneori frustrată sau confuză. 

Însă, în acele momente, amintește-ți de motivele pentru care ai ales această cale și de beneficiile pe care le vei obține pe termen lung. 

Iar dacă ți se pare greu să mergi pe acest drum singură, nu uita că sunt la un click distanță. Scrie-mi.😊

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top