În inima Europei, două povești paralele se desfășoară, fiecare marcată de o călătorie spre o țară nouă. Massimo pornește într-o aventură din Italia în Statele Unite ale Americii, în timp ce Andrei pleacă din România în Italia. Acești doi bărbați de vârste apropiate, motivați de dorințe diferite, se află în fața unei schimbări majore, căutând o viață mai bună pentru ei și familiile lor.
Arrivederci, Italia! Hello, United States of America!
Massimo este un italian care a trăit într-o familie burgheză din Italia, iar după ce se căsătoreşte, decide să se mute în Statele Unite ale Americii, împreună cu soţia sa şi cei doi copii.
Ambii sunt foarte entuziasmaţi pentru că au mai fost în SUA, au mai stat pentru perioade mai lungi acolo şi ştiu că îi aşteaptă o mulţime de oportunităţi dincolo de Ocean. Massimo este un spirit aventurier şi dornic să descopere noi culturi, să exploreze lumea, să-şi depăşească limitele şi să simtă toată adrenalina care vine la pachet cu tot ce înseamnă să-ţi iei casa pe sus şi să te muţi „de mâine” pe alt continent.
În săptămânile ce precedă plecarea lor, Massimo și familia sa sunt angrenaţi într-o vâltoare de activităţi. Sortează lucrurile, hotărăsc ce să ia cu ei și ce să lase în urmă. Massimo și soția să își ajută cu drag copiii să-și facă bagajele. Copiii, cu ochii mari și sclipitori, ascultă fascinați povestirile tatălui lor despre America şi despre noua viaţă care îi aşteaptă. Atmosfera din casă este plină de emoţii contradictorii, de la bucuria anticipării la tristețea despărțirii de prieteni și familie.
În ziua plecării, Massimo îşi îmbrățișează cu putere părinţii şi le promite că vor veni negreşit în vacanţe şi de sărbători. Călătoria către noua aventură îi oferă un amestec de entuziasm și nostalgie, dar e liniştit pentru că entuziasmul este cel care acoperă nostalgia ca o cupolă.
Pe măsură ce se îndepărtează de Italia, țara sa natală, ochii săi strălucesc, inima îi bate puternic, iar gândurile lui se îndreaptă către posibilitățile nesfârșite pe care le oferă viitorul său în Statele Unite, alături de familia sa minunată.
Adio, România! Ciao, Italia!
Andrei, un tânăr dintr-un oraș de provincie din România, de la Huşi, decide să plece din România mai mult împins de la spate (de fapt, tras de mânecă de fratele său mai mare care s-a stabilit deja de 6 ani în Italia, acolo unde are o mică afacere profitabilă în domeniul prelucrării lemnului).
Andrei a absolvit Facultatea Politehnică din Iași, însă, chiar dacă a căutat mai multe joburi în domeniul său de inginerie la Iaşi, Bacău şi chiar Bucureşti, nici cel mai bun salariu nu i-ar fi fost de ajuns pentru a duce o viață lipsită de griji în România, alături de soția sa cu care este căsătorit de 5 ani și de cei doi copii ai lor, de 6 și 3 ani.
Într-o zi, Andrei observă că începe să aibă tot mai multe certuri pe tema banilor cu soţia sa. Oricât de mult ar gestiona banii îi este greu să pună deoparte de un concediu pe an, să-şi termine casa pe care au început-o acum 3 ani dintr-o nebunie şi să se bucure de un trai mai bun.
Când soţia îi reaminteşte că Luca, fiul lor cel mare va intra în curând la școală, Andrei îşi dă seama că va trebui să găsească o modalitate ca Luca să facă naveta la o şcoală mai bună la Vaslui. La şcoala gimnazială din apropiere sunt şi câte 10 copii în clasă (din lipsă de copii), profesorii nu sunt implicaţi, lipsesc de la ore (mai ales iarna) pentru că vin din alte localităţi, şi tot acest mediu de învăţare este unul pe care Andrei nu şi-l doreşte pentru copiii lui.
Şi el a învăţat acolo, dar fiind foarte determinat a continuat studiile la Facultatea Politehnica în Iaşi, aşa că ştie să facă diferenţa dintre o şcoală oarecare şi una de calitate.
Andrei îşi dă seama că trebuie să facă o schimbare şi cu toate că plecarea din România a fost o opţiune pe care nu a luat-o niciodată în serios (ba chiar l-a blamat pe fratele său de multe ori pentru că a plecat în Italia, uitând de rădăcinile şi familia sa), alege să devină partener de afacere la atelierul de strungărie al fratelui său din Modena, Italia.
Venitul despre care vorbeşte fratele său este atât de tentant, încât Andrei decide să plece în Italia cu toată familia. În ciuda fericirii pentru această oportunitate, inima sa este grea, deoarece trebuie să-și lase părinții și socrii în țară, rudele şi prietenii de care era foarte apropiat. Se gândeşte cum o să se descurce copiii săi într-o altă cultură şi cu o limbă total necunoscută, dar îşi dă seama că pe termen lung această decizie pe care el o ia azi o să le facă viitorul mai bun şi o să le deschidă mai multe oportunităţi.
În săptămânile ce precedă plecarea lor, Andrei pune la punct ultimele detalii. Nu o sa cu ei mai nimic. Fratele său i-a spus că au acolo tot ce le trebuie. Se uită pe fereastră şi îşi aminteşte toate lucrurile frumoase pe care le-a trăit acasă. Îşi iubeşte grădina, casa, orașul. Iubeşte vecinii cu care se înţelege atât de bine şi prietenii cu care stă la vorba în fiecare seară de vineri. E clar că nu ar vrea să plece pentru că e prea legat de România, însă cumva ştie că acest lucru e cel mai bine pentru familia lui.
Cu greu se desparte de ai săi şi încearcă să ascundă toate aceste nelinişti pe care le are faţă de soţia lui. Ea e prea încântată şi bucuroasă de ce va urma, aşa că nu vrea să-i umbrească starea.
Atât Massimo, cât şi Andrei, aleg să dea o cultură pe alta, însă e clar că circumstanţele sunt altele. De altfel, se vorbeşte mult că experienţa expaţilor dinspre Occident peste Ocean e total diferită de experienţa expaților care pleacă din Estul Europei spre Occident.
Îţi propun să explorăm împreună în continuare aspectele psihologice ale plecării voluntare și cu bucurie în altă ţară față de plecarea din necesitate şi constrângere.
Plecarea de voie în altă ţară. Când pleci cu toată inima
Pentru cei care își părăsesc țara natală din proprie voință, decizia este adesea însoțită de un sentiment de entuziasm și aventură. Aceste persoane experimentează o dorință puternică de dezvoltare personală, de noi experiențe și explorare culturală. Perspectiva de a începe o viață nouă într-o țară străină poate fi revigorantă, oferind o oportunitate de reinventare, departe de mediul familiar.
Psihologic, anticiparea schimbării declanșează o serie de emoții, de la entuziasm la nerăbdare. Ca terapeut, adesea întâlnesc clienți care exprimă entuziasm față de perspectivele unui viitor mai bun și un stil de viață îmbunătățit. Dar, acest entuziasm poate fi uneori temperat de teamă și de frica de necunoscut.
De asemenea, expații care pleacă de bunăvoie pot experimenta vizibil fenomenul lunii de miere. În perioada inițială în țara nouă, totul poate părea fascinant și fermecător. Această perioadă se caracterizează printr-o bucurie imensă și un sentiment de noutate. Cu toate acestea, pe măsură ce trece timpul, provocările adaptării pot începe să apară, până când, dacă sunt destul de rezilienți și primesc suport, călătoria ajunge în faza liniştită a adaptării.
Plecarea în altă ţară pentru că “aşa trebuie” & “nu am ce face”
Pentru unii, visul de a pleca în străinătate este despre a merge într-un loc mai liniştit şi mai relaxant. Pentru alţii, plecarea este o soluţie la problemele actuale, o fugă, o evadare. Eşti obosită, stresată şi sub diverse presiuni aşa că vrei doar să laşi totul în urmă, să o iei de la 0 în altă parte, să-ţi construieşti viaţa la care mereu ai visat. E o şansă pentru tine.
- Poate că tocmai ai ieşit dintr-o relaţie sau vrei să te îndepărtezi cât mai mult de o relaţie toxică.
- Poate că ai încercat să faci afaceri în România şi te-ai săturat de sistemul birocratic, de taxele foarte mari (şi ai descoperit că sunt ţări unde sistemul fiscal este mult mai pro-antreprenoriat, mai modern şi mai bun).
- Poate că ai muncit 10 ani în România şi realizezi că nu dai înainte, ca nimic nu se întâmplă şi că sigur nu o să poţi să depăşeşti un anumit stil de viaţă mediocru cu salariul pe care îl ai acum.
- Sau poate e vorba de copii. Îi vezi pe copiii prietenului tău care a plecat în Elveţia acum 3 ani că ştiu engleza, germană şi franceză aproape la perfecţie, iar tu te chinui cu sistemul educaţional din România (profesorii sunt câte o lună în grevă, unii nu vin la şcoală şi trebuie să plăteşti meditaţii, în continuare se pune accent pe tocit lecţiile la clasă, se dau teme încât copilul stă legat de scaunul de birou până seara la 9, ora de sport se înlocuieşte uneori cu matematica sau devine oră de „fiecare face ce vrea”; anturajul de la şcoală este negativ pentru copilul tău; copilul îşi pierde interesul pentru şcoală, pentru orice; nu mai este motivat. Nu are oportunităţi de dezvoltare). Comparativ cu toate acestea, există sisteme de învăţământ peste hotare mult mai performante şi ofertante. Iar tu vrei ce e mai bun pentru copilul tău. În acest caz, cum să nu te gândeşti serios să te muţi în altă ţară, chiar dacă în inima ta eşti patriot şi destul de înrădăcinat în cultura şi civilizaţia de acasă?
Persoanele care părăsesc țara natală din necesitate se confruntă cu provocări psihologice distincte. Factori precum dificultățile economice, oportunitățile limitate sau instabilitatea politică pot crea o senzație de urgență în căutarea unor perspective mai bune în străinătate. Această decizie este adesea condusă de dorința de a asigura un viitor mai bun pentru ei și pentru familiile lor.
Psihologic, acest tip de plecare poate stârni sentimente de pierdere, tristețe și chiar un sentiment de vinovăție pentru că părăsesc persoanele dragi. Unii luptă cu emoții contradictorii, divizați între promisiunea unei vieți mai bune și tristețea de a-și lăsa în urmă sistemul lor de suport.
În astfel de cazuri, expații pot experimenta brusc șocul cultural la sosirea în noua țară. Acesta se manifestă prin sentimente de dezorientare, singurătate și frustrare din cauza diferențelor mari de cultură, limbă și norme sociale.
În plus, stresul adaptării, împreună cu presiunile de a-și asigura un trai într-un mediu străin, pot duce la diverse provocări de sănătate mentală. Poți dezvolta anxietate, depresie sau sentimente de alienare, în timp ce te lupți cu provocările de a te integra într-o societate nouă.
Fii sincer cu ceea ce simți
Știi, nu poți repara ceva dacă te prefaci că nu e defect. Încearcă să observi mai bine ceea ce simți și ce te supără. E în regulă să ai momente în care să te simți singură sau cu un dor imens de casă – mai ales de Crăciun.
Dar, uite un lucru care te-ar putea ajuta – încearcă să ții un jurnal. Astfel, va fi mai ușor să ajungi la rădăcina problemelor, fără ca cineva să influențeze procesul emoțional. Dacă nu îți este confortabilă ideea de a scrie în jurnal și a rămâne totul scris acolo, pentru că te simți vulnerabilă sau că îți pierzi intimitatea, să știi că poți rupe și arunca apoi foile scrise. Important este să te descarci de toate gândurile care te îngreunează.
Beneficiile asupra productivității și stării mentale pozitive au fost analizate în numeroase studii, și care subliniază că scrierea într-un jurnal poate ajuta la îmbunătățirea stării mentale prin clarificarea gândurilor și gestionarea emoțiilor.
Nu există o regulă strictă cu privire la frecvența de scriere în jurnal. Unii oameni preferă să scrie în jurnal în fiecare zi, în timp ce alții aleg să scrie doar atunci când simt nevoia. Este important să găsești un ritm care să funcționeze pentru tine și să scrii în jurnal atunci când simți că ai nevoie să îți gestionezi emoțiile.
De asemenea, poate fi util să vorbești cu cineva despre ceea ce simți, însă alege pe cineva care ascultă și nu judecă, nu pe cineva care te poate face să te simți mai rău sau cineva care îți spune cum să te simți. Nu subestima ajutorul unui consilier, mai ales dacă este unul familiarizat pe tema mutării în străinătate.
Ca terapeut specializat pe problematica expaților, rolul meu este de a-ți oferi sprijin și îndrumare în procesele psihologice importante pentru tine în aceasta perioadă. Te ajut să navighezi prin complexitatea emoțiilor tale, să faci față schimbărilor și să ai încredere că iei cele mai bune decizii pentru tine și familia ta.
În concluzie, fie că pleacă din voie sau din nevoie, călătoria unui expat este plină de o gamă variată de experiențe psihologice. Fiecare cale prezintă propria sa serie de oportunități și provocări, iar ca terapeut, scopul meu este de a facilita o tranziție pozitivă și sănătoasă pentru clienții mei, ajutându-i să prospere în noile lor case și să îmbrățișeze posibilitățile ce îi așteaptă.
Simţi şi tu că ai nevoie de suport? Scrie-mi şi hai să povestim pe larg despre toate provocările pe care le ai acum în viaţa ta, într-o ţară nouă.
